De multe ori ni se cere sa privim lucrurile, o anumita situatie in mod obiectiv, dar cum putem face asta?
Daca suntem implicati avem propria experienta si nu e usor sa te detasezi, dar si daca nu suntem implicati direct, fiecare dintre noi are un anumit bagaj cu care calatoreste. Privim lucrurile prin prisma experientei noastre de viata. Acea farama de subiectivism tot exista si nu ne putem detasa de el.
Chiar si atunci cand, fiind in mijlocul furtunii, cerem coordonate cuiva din afara vartejului, sperand ca ochii lor vor vedea mai clar decat ai nostri, oare nu gresim? Oare nu e un mit ca cineva din afara vede mai bine decat noi care cunoastem problema, noi care suntem in furtuna? Nu noi am vazut de unde a inceput, cum decurge si unde se indreapta mai bine decat oricine din afara ei? Nu e oare la fel cu a incerca sa fii empatic cu cineva care a pierdut pe cineva drag, fara ca tu sa cunosti o asemenea pierdere?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu