vineri, 20 septembrie 2013

1+1>2

1+1=2  sau nu ? 

In cazuri destul de rare 1+1>2 pentru ca logica matematica nu are nimic de a face cu logica inimii. Pentru ca ajungi la un moment dat in timp sa simti pe cineva ca si rupt din tine, ca si cum sangele lor ar curge si in venele tale, si durerea si bucuria lor sunt si ale tale, cand furtuna lor e si furtuna ta si asteptati soarele impreuna. Atunci simti ca toate tesaturile dintre voi sunt atat de intrepatrunse, atat de intortocheate, ca nimeni altcineva in afara de voi nu le poate deslusi. Atunci matematica o ia razna, se schimba si ia o cu totul alta amploare, totul este hiperbolizat si in acelasi timp stilizat dupa tiparul vostru. Atunci cand o privire este mai cuprinzatoare decat un dialog vorbit, cand o soapta striga mai tare decat un tipat - atunci unu plus unu este mai mare decat doi.



joi, 19 septembrie 2013

Orbi in furtuna?



toti avem propria furtuna prin care navigam

De multe ori ni se cere sa privim lucrurile, o anumita situatie in mod obiectiv, dar cum putem face asta?
Daca suntem implicati avem propria experienta si nu e usor sa te detasezi, dar si daca nu suntem implicati direct, fiecare dintre noi are un anumit bagaj cu care calatoreste. Privim lucrurile prin prisma experientei noastre de viata. Acea farama de subiectivism tot exista si nu ne putem detasa de el. 
Chiar si atunci cand, fiind in mijlocul furtunii, cerem coordonate cuiva din afara vartejului, sperand ca ochii lor vor vedea mai clar decat ai nostri, oare nu gresim? Oare nu e un mit ca cineva din afara vede mai bine decat noi care cunoastem problema, noi care suntem in furtuna? Nu noi am vazut de unde a inceput, cum decurge si unde se indreapta mai bine decat oricine din afara ei? Nu e oare la fel cu a incerca sa fii empatic cu cineva care a pierdut pe cineva drag, fara ca tu sa cunosti o asemenea pierdere?